Skip to content

DHS furat de pe scara blocului

17 Iunie 2012

Nu credeam ca voi ajunge sa spun povestea pierderii celui mai bun prieten. Un prieten care m-a purtat pe strazile aglomerate ale orasului si m-a insotit in zeci de plimbari. Chiar in aceasta dimineata in jur de 8-9 am auzit niste zgomote pe scara blocului, cainele a inceput sa latre, nimic neobisnuit stiind ca cainele vecinilor iese afara. In jurul orei 12 am realizat stupefiata faptul ca draga mea bicla lipsea.

Ma simteam la fel de goala ca locul de langa teava de care am legat-o. Am sunat imediat la politie a venit un echipaj, dupa care am mers la sectie si am dat declaratii peste declaratii, disperata. De 4 ore astept langa telefon in speranta ca va suna si voi primi vesti bune. Sunt super ofticata, nu era o bicicleta scumpa, un simplu DHS de 400 lei, dar am pus banut langa banut sa o cumpar.

Gandul ca va trebui sa mai scoti 400 lei din buzunar pentru una noua ma ingrozeste. Nu prea cred ca o voi mai vedea, desi politistii au fost super de treaba si s-au miscat  rapid, dar poti face rost de un spray de oriunde si nu o mai gaseste nici Chuck Norris.

Voi ce credeti?

Anastazia39[at]yahoo[punct]com

Mi-au furat bicicleta Magellan Hydra in Arad

17 Iunie 2012

Weekendul acesta, mai precis in noaptea de 9 spre 10 iulie 2011, am avut neplacerea de a mi se fura bicicleta (in Arad, pe strandul Neptun, la terasa clubului Nerv). Fac acest anunt cu speranta ca cineva dintre voi o va vedea la un moment dat la vreun targ de biciclete sau oriunde pe strada si ma anunta.

Bicicleta avea un cadru argintiu metalizat marca Magellan Hydra, ghidonul, pipa si butucii erau marca Bike Positive, schimbatorul spate Shimano Tourney si frane V-Brakes. Pentru orice detalii despre ea ma puteti contacta la adresa de email gonzo.mongo@gmail.com. Va multumesc anticipat!!

Merida a murit. Trăiască Merida

28 Iunie 2011

Stiu ca sunt pe un blog unde oamenii isi spun povestea bicicletelor furate. L-am descoperit intr-o dupa-amiaza gri, saptamana trecuta, in ziua in care bicicleta mea („oh, Merida, ah, Merida, ti-am dat toata dragostea mea…”) a fost furata. Daca n-as fi fost atat de stupefiat-enervat-furios-neputincios probabil v-as fi spus povestea furtului, cum mi-am legat-o constiincios la intrarea in Cismigiu, de rastelul oficial, pe la ora 17. Cum la intoarcere, peste o ora si jumatate, am vazut locul gol. M-a ars imaginea aia! Pur si simplu rastelul era pustiu, iar oamenii intrau si ieseau ca furnicile din Cismigiu de parca nimeni nu sesiza dezastrul de proportii cosmice ce tocmai se intamplase. Am dat tarcoale locului gol, apoi am inceput sa-mi plang nenorocirea prin telefoane date prietenilor, am dat ture fara rezultate prin Cismigiu (sperand, absurd, sa dau fix peste nenorocitul care mi-a furat bicicleta). Am gasit apoi niste paznici care m-au trimis catre doi politisti (grasi, asudati, analfabeti) care pazeau umbra unei dughene prin Cismigiu. Aia doi s-au facut ca scriu ceva intr-un carnetel, cu un capat bont de creion. M-am prins ca nu cu ei trebuie sa vorbesc si asa am ajuns la Circa 3 de Politie. O casa frumoasa, veche, in spatele Cismigiului, pe interior cu camere pline de igrasie, politisti lipsiti de compasiune si lenti ca niste limacsi. Au facut apoi poze locului gol, fara nici o urma vizibila, am dat declaratii peste declaratii dictate in severa limba de lemn a politiei, apoi m-am intors, pe jos, acasa (ati observat, dragi ex-posesori de ex-biciclete, cat de umilitor este mersul pe jos in minutele imediat de dupa constatarea furtului?).

Incercand sa-mi potolesc nervii si sa fac cumva sa-mi treaca criza de mizantropie, m-am plimbat pe net citind povestile altora cu care acum imparteam o anumita calitate (de oameni cu biciclete furate), vazand clipuri cu hoti de bicicleta filmati, peste tot povesti fara final fericit. N-am mai rezistat si am inceput sa-l intreb pe Google chestiuni fara final previzibil: „cumparare biciclete furate Bucuresti?”. Gasesc pe un forum ca s-ar vinde prin Vitan, duminica, dar ca trebuie sa te grabesti si sa fii prezent la primul targ, altfel „fuse si se duse”. Mi-am facut calculul, in weekend plecam la Sibiu, nici o sansa.

Am uitat sa va spun ca am o sora mai mica (S.B.) si ca aceasta sora are un prieten (S.R.). Fara sa sper ceva, si mai mult din dorinta de a ma convinge ca n-am nici o sansa sa-mi mai vad bicicleta (amor la prima vedere, frane pe disc, o Merida alb cu negru, merge impecabil, o am de o luna si jumatate), mi-am rugat sora sa dea o tura prin targul Vitan, poate poate. Si pe cand imi savuram eu cafeaua de dimineata in Piata mare din Sibiu, duminica, primesc de la Sonia stirile: „bai, am gasit-o!” Am ramas traznit. Ce sansa! Tocmai vroiau sa plece din piata, si la iesire vad un grasan calare pe bicicleta mea. S.R., ochi ager de designer, a recunoscut-o imediat. I-a propus aluia sa o cumpere, ala nu vroia sa o dea, tocmai o cumparase de vreo 2 zile „de la un vecin”. Atunci au dat cartile pe fata, l-au anuntat ca este furata si ca o vor inapoi. Ala nu era prea incantat dar a zis ca e de acord daca putem dovedi. Asa ca S.B. fuge acasa dupa actele de cumparare (pe care era trecuta sfanta serie) in timp de SR ramane cu noul proprietar. Intre timp ala da telefoane si situatia capata o turnura periculoasa. Telefoanele curgeau insa si intre Sibiu si Bucuresti. Asa aflu, de exemplu, ca e cazul sa chemam Politia. S.B. suna la numarul de urgente si o gagica de la Politie ii explica ca „vor veni dupa ce noi vom fi siguri ca e bicicleta noastra”. Degeaba i se explica ca trebuie sa trimita un politist acolo ca targul Vitan nu e tocmai un loc prietenos (in fapt este un rai al talharilor si al lucrurilor furate). Dispecera nu se indupleca: pentru o bicicleta nu se vor deplasa. Faptul ca facusem deja o plangere, ca raportasem furtul, ca gasisem bicicleta n-au contat. Aflu treaba asta la Sibiu si ma pun eu pe dat telefoane la Politie in speranta ca voi fi mai convingator. Dupa ce apuc sa zbier putin la un politist care insista sa-mi explice pe indelete geografia Vitan-ului si faptul ca piata si targul Vitan sunt lucruri diferite, (asta inainte sa trimita picior de politist la fata locului), obtin ce vreau: echipaj de politie merge de urgenta la fata locului. Intre timp S. obtine si ea vreo doi politisti ce isi faceau veacul in jurul targului. Asadar se aduna politie multa acolo, il iau pe ala pe sus sa-l duca la sectie, end of story. Bicicleta era evident a mea (seria + identificarea semnelor particulare). Acum e in balcon dupa ce azi ne-am reimprietenit.

Sper ca acest post sa fie de ajutor celor care nu renunta prea usor la ceva ce le apartine. Ar fi cateva concluzii pe care le organizez ca un ghid practic:

  1. cand o cumparati neaparat sa aiba trecuta seria unica pe certificatul de garantie / vanzare
  2. dupa ce va este furata imediat sa faceti plangere la politie, cu cat mai multe informatii cu putinta (culoare, semne particulare, model, serie, contextul in care a fost furata, etc.)
  3. nu va bazati pe politie in gasirea ei: nu e neaparat rea-credinta ci o trista limitare a puterilor lor (n-au nici foi pe care sa imprime rapoartele, nici tonere, nici computere, nici scaune pe care sa stea – nu glumesc!)
  4. mergeti, insotiti de un amic sportiv si cat mai impunator, prin targurile de duminica din orasul vostru (in Bucuresti: Vitan, Crangasi, Obor, etc.) si plimbati-va printre lucrurile expuse pe acolo. Daca nu o gasiti pe a voastra, intrebati la cei care vedeti ca au mai multe biciclete. Eventual le spuneti ca aveti o cerere mai speciala si ca vreti una anume.
  5. daca o gasiti, nu va aratati bucuria sau surpriza si mai ales nu spuneti: „te-am prins, ai furat-o, da-o inapoi”. Incercati sa negociati un pret (uneori e mai simplu sa-ti cumperi bicicleta inapoi cu 300 lei, daca ea a fost una mai scumpa).
  6. daca nu vreti sa dati bani pe ea / pretul e prea mare / va apuca nervii sa platiti din nou pentru ceva ce ati cumparat tot voi inainte, aplicati metoda: ok, sunt de acord cu pretul, stai ca ma duc la un bancomat sa scot banii, vin in 20 de minute. Iesiti din piata, cautati primul politist / sunati la politie si in cateva minute vor veni sa va insoteasca. Atentie: fara o cerere clara (verbala) politistii nu prea pot intra in piete sa faca ei simple verificari pentru ca de obicei targurile sunt pe proprietati private.
  7. cu actul original dovediti la politie ca va apartine si in 30 de minute plecati cu ea acasa.
  8. cat mai repede cumparati un U-lock serios (de la 50 la 400 lei) pe care sa-l folositi de acum inainte.

Pe scurt, nu disperati: exista viata si dupa ce ti-au furat bicicleta. Si merita acest efort ca sa o recapeti.

Acum bicicleta mea are un semn de la panza cu care mi-au taiat lantul. E ca un rid frumos pe chipul unei doamne.

P.B. (Bucuresti)

Cum mi-au furat antifurtul

2 Iunie 2010

A trebuit sa merg marti seara (18 mai 2010) la Rin Grand Hotel din capitala la un eveniment. Si cum eu sunt nedespartit de bicicleta si pentru ca ajungeam mult mai repede pe bicla, m-am suit in sa si am pornit spre hotel. Am facut doar 20 de minute de-acasa pana la Rin (cu RATB/Metrorex faceam aproape o ora).

Problema era cu parcatul… da, nu numai soferii au probleme cu parcarea, ci si biciclistii. Nu prea aveam unde sa-mi leg bicicleta, asa ca am intrat la parcarea subterana. Nici pe-acolo nu erau locuri special amenajate pentru biciclete (cc: conducerea Rin Grand Hotel) asa ca am fost nevoit sa-mi las bicicleta legata de un anti-parking sau cum naiba le zice la chestiile alea care blocheaza o parcare. Ideea era ca am legat-o si era safe, undeva intr-un loc ferit si aproape de scarile de acces spre parcare.

Am fost la eveniment si dupa aproximativ doua ore.. ma pregateam sa merg spre casa. Surpriza mea a fost sa-mi gasesc bicicleta dezlegata, lipita de un perete, in zona scarilor. Nu pot sa-mi dau seama ce s-a intamplat mai exact, pentru ca in locul in care imi lasasem bicicleta, era doar anti-parkingul in aceeasi pozitie in care il lasasem si eu. Singurul lucru care a disparut a fost anti-furtul… .

In urma acestei situatii ma simt norocos, in primul rand pentru ca cel care mi-a dezlegat bicicleta, n-a luat-o cu totul si in al doilea rand pentru ca n-a luat-o nici altcineva din zona scarilor, unde a stat dezlegata si nesupravegheata cine stie cat timp. Acum tre’ sa-mi iau un alt anti-furt, care cu siguranta o sa fie mult mai gros. Chiar daca nu e foarte greu de spart, orice anti-furt ai avea, macar sa se chinuie.

True story!

de aici http://pandutzu.com/2010/05/cum-mi-au-furat-anti-furtul/

Andreea: „10 minute in fata la Unirii, intr-o vineri, la ora 17, sunt mai mult decat suficiente ca sa ramai fara bicicleta”

30 Mai 2010

Vineri 28 mai. Ma duceam spre casa si eram pe la unirii, asa ca m-am gandit sa trec pe la Diverta, pentru ca trebuia sa iau bilete pentru concertul lui Bob Dylan. A fost o zi in care am discutat foarte mult despre sisteme anti-furt, despre furtul de biciclete si asa mai departe, si am avut dubii in legatura cu acea oprire. Insa m-am gandit ca e un loc super-populat si ca nu o sa umble nimeni la ea, plus ca erau doi politisti care patrulau dintr-o parte in alta a trotuarului. Asa ca mi-am zis ca o sa fie ok. Am tot cautat un stalp „potrivit” si am legat-o de unul cu M-ul de la metrou, chiar langa gura de iesire din stanga, din fata magazinului. Aveam in continuare o senzatie dubioasa. Am stat vreo 5 minute sa o leg, pentru ca mi-era teama sa nu o leg aiurea si sa raman fara ea. Intr-un final m-am dus in magazin cu un mic nod in gat si m-am intors in 10 minute.

Stalpul ala nu mai avea nicio bicicleta legata de el, in schimb, la cativa metri de el se afla un tip destul de dubios care vorbea la telefon. In fine, eram prea socata ca sa fiu in stare sa il iau la intrebari. M-am gandit ca poate am gresit stalpul, dar nu… eram acolo unde o lasasem. Nu si bicicleta… tot ce a ramas au fost niste resturi din lantul meu anti-furt. Chestiile care au picat cand l-a taiat.

M-am dus la politistul care patrula (acum mai era doar unul), si i-am spus ca mi-am legat, cu 10 minute in urma, bicicleta, si ca acum nu mai era acolo. Omul ala era pierdut in spatiu si numai la mine si bicicleta mea nu se gandea. Mi-a cerut buletinul, i-am dat detalii despre bicicleta, intre timp a aparut si celalalt politist care arata putin mai mult interes. Le-am dat si numarul de telefon, si cam atat.

O aveam de doi ani, si la toamna urma sa o iau cu mine in Anglia, ca sa ma mai scuteasca de banii de transport. E Kellys si arata asa:

Semne distinctive nu prea are. Singurul aspect de genul asta e faptul ca la ghidon, in partea dreapta, nu mai are acel dop in capat.

Experienta asta a fost ca o exemplificare a proverbului „de ce ti-e frica nu scapi” sau, pentru cei care cunosc filmul, un remake al fazei cu bicicleta din The Secret, cand tipul e super speriat sa nu i se fure bicicleta si tot verifica lantul, iar cand se intoarce nu o mai gaseste.

In cazul in care o vedeti prin oras, va rog sa-mi dati de veste la numarul de telefon 0743 689 245 sau la adresa de email andreea.bitu@yahoo.com

Aveti grija de biclele voastre!

Kona Dew Plus furata din fata Facultatii de Filosofie, Grozavesti

19 Mai 2010

Eu unul ma simt ca si cum nu mai am o mana sau un picior.

Mi-a fost furata ieri, 18.05.2010,din fata Facultatii de Filosofie din Bucuresti, o bicicleta Kona Dew Plus.
Mi-am strans doua salarii, m-am lasat de fumat și mi-am calculat banii la sange ca sa mi-o cumpar cu aproape 1600 de lei. Cele mai frumoase planuri ale mele se invarteau in jurul bicicletei, vroiam sa traversez tara cu ea vara asta.

O legasem de suportul de biciclete din fata facultatii si s-a dus. Eu banuiesc ca hotul e un student din Grozavesti, devreme ce a reusit sa o ia din fata facultatii, unde intotdeauna sunt oameni afara si in sala de lectura de unde se vede foarte bine suportul de biciclete. Poate chiar un student de la Facultatea de Filosofie. Dar poate fi chiar si un trecator.

Iata o poza cu Kona Dew Plus:
Kona Dew Plus

Bicicleta mea avea un sticker mic cu sigla ”Carturesti” pe cadru (unde am lucrat ca sa mi-o pot lua) atasat langa textul cu ”Dew Plus” și o pedala indoita ce se poate vedea doar daca privesti atent. E neagra, cu jante de 28, cauciucuri subtiri aproape ca de semicursiera, frane pe disc, o bicicleta de oras sau cross, iar textul cu marca si modelul apar pe portocaliu ca in poza de jos. Pana acum am mai vazut in oras doar un singur om cu o asa bicicleta, si atunci eu o aveam pe a mea.

Ofer recompensa si recunostinta oricui imi poate da vreun indiciu.
Paul Lupascu, 0729 938 271

Ionut: „Bicla e pictata cu un pattern de sah, e usor de recunoscut”

9 Mai 2010

A venit randul bicicletei mele sa fie furata. S-a intamplat simplu, ca la celelalte doua biciclete pe care le-am avut. Azi noapte, 9mai, au intrat in curte, au taiat lantul si au plecat. De data asta nici nu s-au chinuit sa fie silentiosi. I-am auzit, dar nu am reactionat pentru ca stiam ca vine prietena mea si credeam ca o leaga de scara. Au trecut inca 10 minute si a venit si ea, alba la fata cand a vazut ca nu mai e bicla, sperand sa un fiu acasa. E deja a treia bicla furata din curte, a doua plangere la politie…

Partea buna este ca bicicleta poate fi usor de recunoscut. Partea proasta e, ca nu o mai am. Nu e o bicicleta scumpa, ba chiar foarte ieftina, dar se para ca si hotilor le-a placut modelul pt care am muncit o noapte intreaga.

Daca o vede cineva hoinarind prin targ, va rog sa dati un semn la 0756 194 440

Mihai: „ERAU BANII MEI! Şi era luni, 13 aprilie, Săptămâna Mare!”

7 Mai 2010

I-am făcut cadou iubitei mele, alături de părinţii ei, o bicicletă! Am învăţat-o să meargă pe ea, i-a plăcut, iar acum lipsa doar bicicleta mea pentru promenade. Mergeam la facultate de la 8 la 14, iar de la 14.30 la 18.30 mergeam la muncă, de luni până vineri. Am strâns nişte bani şi după vreo 2 zile în care m-am plimbat prin magazine să mă hotărăsc la un model… am ales: DHS ADVENTURE la 430 de lei.

Din banii mei… din transpiraţia mea… din sacrificiile mele. Bucuros, o cumpăr vineri. În week-end am avut niscaiva treabă, iar luni… plec cu ea la DNL. Bucuros, dinspre Iancului, pedalez în grabă până la Crângaşi să-mi iau un antifurt şi nişte reflectorizante pe care urma să le montez pe ea. Antifurtul… 10 lei.

Dacă înainte, când luam metroul şi 226-ele, călătoream aproximativ 50 de minute, ei bine… cu bicicleta am făcut doar 40. Ajuns pe strada Ion Urdăreanu (lângă Calea 13 septembrie), intru în scară şi-mi leg bicicleta, la parter, de… balustrada blocului. Era 10. Blocul era dotat cu interfon.

Intru în firmă, mă apuc de lucru. La 11 mă sună cineva, ies afară şi… scara blocului îmi şoptea că hoţii mi-au furat bicicleta. Am înlemnit, 2 ore nu a ştiut nimeni de mine, am alergat de colo-acolo visând să văd o bicicletă alb-albastră… Adventure… luată din banii mei… din transpiraţia mea… din sacrificiile mele…

Citește mai mult…

SSand: „Mi-au luat bicicleta de sub camera video”

7 Mai 2010

Ieri am ramas si eu fara bicicleta. Lucrez in cladirea Germanos de pe soseaua Bucuresti-Pitesti. De cand a mai iesit soarele am inceput sa merg cu bicicleta la serviciu. Din pacare cladirea nu este prevazuta cu locuri de parcare pentru biciclete si obisnuiam sa prind bicicleta cu lantul de un stalp care se afla chiar sub o camera de supraveghere si care era in imediata apropiere a parcarii subterane unde mereu este un gardian. Din pacate nici sistemul de supraveghere, nici gardianul nu au fost un impediement in fata hotilor. O sa-mi lipseasca mult.

Cum sa-ti legi bicicleta

28 Septembrie 2009

lockyourbikehowtolockdiagra

%d blogeri au apreciat asta: